Suleyman si suleymanele

David Copperfield, mai ai de invatat!

 Intri in casa. Spui si tu un ” Buna seara!”, cum iti cere politetea si obiceiul. Liniste. Mai spui o data, te gandesti ca ai vorbit prea incet. Degeaba, tot liniste.

 Arunci o privire in sufragerie, dupa forma parca ar fi sotia si soacra sau mama ta. Nemiscate. Iesi inca o data din casa sa te uiti pe usa, sa nu fi nimerit din greseala in vreo filiala a lui Madame Tussauds. Nu, ai nimerit bine! Pe canapea, inconjurate de un munte de servetele, stau ele, femeile din viata ta, nemiscate. Fugi la bucatarie, iei otetul sa le dai pe la nas, in timp ce formezi la 112 cu cealalta mana. Fara efect.

 Pui mana pe telecomanda. Wroooooong! Tocmai ai facut cea mai mare greseala a vietii tale, caci incep sa zboare spre tine tot felul de obiecte contondente insotite de vorbe de duh!

 Frate, poate sa vina Putin cu nucleara, sa le ameninte ca taie gazele de la aragaz, sa intre pe usa 10 jihadisti cu macetele in mana, sa se produca un tsunami in baie sau sa cada tavanul, nimic nu misca transpusele tale de pe canapea. Doar nu schimba canalul. Ce daca sunt reclame la biscuiti, artrostop sau drycooker, nu schimba canalul.

 Nebunia e maxima. Oprim viata, copilul il dam mai incet, ce daca fierul de calcat tocmai a patruns prin masa si ameninta vecinul de dedesubt sau ca pisica tocmai s-a imperecheat cu hamsterul familiei si mananca impreuna canarul? E Suleyman, asta e tot ce conteaza.

 Se rasuceste in mormant Brancoveanu, daca ar fi stiut ce se va intampla emigra de 10 ori in Canada si isi baga picioarele in el de patriotism.

 Nimic nu mai conteaza. Sugiuc, rahat, baclava. Ma duc sa imi iau o bere.Efes?